Artiste: Laura Cinti, Ida Hiršenfelder, Andreea Săsăran, Sabina Suru
Cercetători și consultanți de cercetare: Andreea Ciobotă, Mihaela Ciobotă, Théophile Humann-Guilleminot, Carmen Maximilian Simona Neagu, Roxana Nicoară, Mihaela Stancu, Mihai Stoica
Parteneri de cercetare: Institutul de Biologie București, 2Celsius
Curator: Andrei Tudose
Consultant art–science: Claudia Schnugg
9-28 Octombrie 2025 - Atelier 030202, București, România

Într-o perioadă definită de criza climatică și de o divizare ecologică și socială profundă, conceptul de limite - fie ele disciplinare, perceptuale sau fizice - trece printr-o re-evaluare critică. Soft Thresholds, expoziția ce încheie proiectul Otherwise Residency, contextualizează cercetarea artistică și cea științifică nu ca domenii separate, ci ca terenuri reciproc permeabile pentru creația de cunoaștere. Chestionând bariere care par adesea rigide și greu de depășit, expoziția explorează echilibrul fragil dintre nevoia continuă de dezvoltare umană și logica complexă, autosustenabilă, a ecosistemelor naturale.

Conceptul de prag (threshold) este mai mult decât o barieră fixă, permițând intrarea într-un spațiu liminal: o deschidere conceptuală și fizică pentru mișcare, transformare și emergență. Pornind de la semnificațiile antropologice și ecologice, pragul nu este un punct de diviziune, ci o zonă de potențial, unde regulile sunt întrerupte și pot fi negociate noi forme de cunoaștere și coexistență. Această schimbare de perspectivă încadrează granițele ca pe membrane permeabile, unde chiar actul traversării creează sens, permițându-ne să recunoaștem și să luăm în considerare procesele invizibile, perspectivele non-umane și realitățile paralele care ne modelează lumea pe care o împărțim.

În acest context, pragul creează un spațiu de reflecție critică, încurajând conversațiile deschise despre acte de supraviețuire, reziliență tăcută și adaptare, prin multiple scări de percepție. Trecând prin acestea, lucrările de artă din această expoziție ne încurajează să pășim în spații unde granițele se estompează și să ne imaginăm coexistența diferit – de la sunetul unei singure păsări la urmele spectrale ale schimbărilor atmosferice. Cum pot fi regândite orașele ca ecosisteme care susțin atât viața umană, cât și pe cea non-umană, redefinind responsabilitatea noastră în modelarea spațiilor de supraviețuire comună? Ce ar însemna să recunoaștem patrimoniul cultural nu doar ca o moștenire umană, ci și ca una ecologică, unde memoria, biodiversitatea și conservarea peisajului sunt strâns legate împreună? Cum ar putea recunoașterea agentivitatea lumilor microbiene și a altor lumi nevăzute să ne transforme înțelegerea colectivă a stării de bine, a rezilienței și a interdependenței la scară planetară? Ce schimbări sociale și politice ar putea apărea dacă impactul ascuns al extractivismului ar fi adus în spectrul vizibil, forțându-ne să conșientizăm costurile infrastructurilor noastre?

Desire to Impress de Ida Hiršenfelder are la bază bioacustica păsărilor pentru a explora adaptarea remarcabilă a mierlelor la arhitectura umană, unde acoperișurile și zidurile devin o infrastructură acustică esențială. În loc să reducă cântecul păsărilor la competiție sau teritoriu, proiectul pune în prim-plan joaca, creativitatea și bucuria în lumea non-umană. Printr-un tur sonor geolocalizat și o instalație, artista întreabă: înainte de a traduce ce cântă o mierlă, cum aude pasărea însăși orașul?

Continuând cercetarea la scara microscopică a vieții bacteriene, so quaint, so charming de Sabina Suru extinde explorarea pentru a se concentra pe crearea de sens în lumea non-umană. Având la bază cercetări privind bacteriile halofile și capacitatea lor de bioremediere, lucrarea reflectă asupra dificultății de a înțelege pe deplin închiderea semantică a acestor microorganisme. Printr-o prezentare duală - parte compendiu științific, parte spațiu afectiv recodificat - lucrarea chestionează decalajul dintre încercările noastre de a descifra logica microbiană și crearea de sens în lumea bacteriilor ca proces autonom, ireductibil la categoriile umane de percepție sau cunoaștere.

Our Salvia de Laura Cinti extinde narațiunea la scara geografică a peisajului. Lucrarea urmărește cercetările botanice asupra kurganilor - movile funerare antice dispersate în Dobrogea - care au supraviețuit ca refugii ecologice în ciuda secolelor de ștergere cauzate de agricultură. Concentrându-se pe Salvia nemorosa, o floare ce prosperă pe aceste movile, Laura Cinti plasează memoria culturală alături de rezistența ecologică. Kurganul devine atât arhivă, cât și habitat, vorbind despre persistența la margini, unde istoria umană și biodiversitatea se împletesc, într-un act de anduranță fragilă și profundă.

În final, Untitled Cloud de Andreea Săsăran întoarce privirea către scara planetară și atmosferică. Lucrând cu date de termodetecție a emisiilor de metan, lucrarea transformă urmele spectrale invizibile într-o sculptură tridimensională, unde timpul devine volum, iar datele devin formă, realizând o arhivă materială a unui proces invizibil – o realitate atmosferică ce scapă simțurilor noastre naturale. Această interpretare forțează o confruntare cu limitele percepției și cu responsabilitatea noastră comună pentru consecințele nevăzute care ne modelează prezentul și viitorul.

Prin aceste schimbări de scară, Soft Thresholds este un punct de plecare pentru a explora cum putem supraviețui în această realitate planetară aflată în schimbare, prin acceptarea estompării granițelor pe care noi înșine le-am trasat odinioară. Ceea ce rămâne este realizarea faptului că cea mai profundă cunoaștere se află adesea în spațiile dintre: între laborator și teren, între ochi și senzor, între limbajul uman și cântecul unei mierle. Lucrările rezultate din această rezidență art–science, dezvoltate pe baza unor proiecte de cercetare active, sunt o încurajare să pășim în acest spațiu de fricțiune și flux. Fricțiunea rezultată din ciocnirea intenționată a metodologiilor – unde imperativul artistic de a chestiona și de a specula întâlnește cerința științifică de date verificabile – iar fluxul dat de negocierea constantă a sensului care definește procesul de cocreație din cadrul rezidenței. Extinzând această abordare dincolo de proiectul Otherwise Residency, putem cu toții să apreciem întrebările deschise și să ne imaginăm moduri alternative de a traversa realitățile, adesea paralele, pe care le întâlnim în fiecare zi. Expoziția însăși este un nou prag: un punct din care artiștii și oamenii de știință implicați își vor continua explorările individuale și colective, purtând mai departe ce a rămas în urma rezidenței, în procesul continuu de reimaginare a coexistenței în lumea noastră mai-mult-decât-umană.

Otherwise Residency este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului „București. Împreună” 2025.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB.